Ecaterinei Ogorodnic (Gorgan), profesoară de istorie din satul Puhăceni (raionul Anenii Noi), considerată un exemplu de demnitate și verticalitate umană. Născută la 27 august 1948, ea provine dintr-o familie care a pus accent pe educație, lectură, modestie și adevăr. Copilăria și adolescența și le-a trăit în satul natal, aproape de Nistru, într-un mediu simplu, dar sănătos, legat de natură și comunitate. La școală a fost inspirată decisiv de profesorul de istorie Lazarev Vsevolod, care i-a cultivat dragostea pentru această disciplină și capacitatea de analiză. După absolvirea școlii, a urmat Universitatea de Stat din Moldova, Facultatea de Istorie (promoția 1966–1971), unde s-a format prin muncă în biblioteci, cercetare și practică în muzee. Deși i s-a propus să devină muzeograf, a ales cariera didactică, dorind să transmită elevilor cunoștințe și pasiune. A predat mai întâi în Drăslicenii Noi (1971–1974), apoi, din 1974 până la pensionare (2005), a activat la Puhăceni, fiind apreciată pentru dăruire și pentru sprijinul oferit elevilor. Ca dirigintă, a avut trei promoții, iar foștii discipoli își amintesc de vocea ei blândă, de capacitatea de a motiva și de faptul că își respecta promisiunile. Mulți dintre elevii ei au devenit profesioniști de succes (medici, doctori în științe, profesori, militari etc.), ceea ce arată influența educațională puternică a profesoarei. În plan personal, s-a căsătorit cu Ion Ogorodnic, a avut două fiice, educate în universități prestigioase, și trei nepoți. Articolul evidențiază și contextul istoric al satului în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, inclusiv evacuarea populației și distrugerile provocate de lupte, subliniind interesul profesoarei pentru adevărul istoric. Ecaterina Ogorodnic a fost implicată civic și patriotic, susținând valorile naționale, limba română, tricolorul și idealul reunificării Basarabiei cu România. Mesajul ei către tineri insistă pe educație, informare, capacitatea de adaptare și învățarea continuă.